M-am gândit să scriu despre subiectul ăsta pentru că am și eu, ca orice muritor de rând, grijile mele.
Am descoperit recent (mint, știu asta cam de la fel de mult timp de când mă știu pe mine) că nu sunt în stare să îmi menajez veniturile. Așa că m-am implicat în tot felul de acțiuni, proiecte din care momentan nu iese nimic, dar încercăm, să nu stăm cu mâna-n sân. Până atunci supraviețuim cu apă de la robinet si sticksuri.
Ar mai fi problemele de sănătate, care, pe mine una, până acum m-au ocolit, exceptând niște probleme "minore" cu care m-am născut la ochi. Probleme vizibile și care mă afectează pe mai multe planuri, care s-ar putea rezolva prin niște operații complicate și costisitoare. Legându-mă de fraza de mai sus, nu are rost să spun că, momentan, nu mi le permit, asadar nu mă gândesc toata ziua la problema asta. Sunt conștientă că e posibil să nu se rezolve niciodată, dar viața merge înainte.
Într-o relație.. fie că e vorba de atracție sexuală sau iubire, mereu o dau în bară. Nu știu cum sunteți voi dar pe mine chestia asta cu chimia mă dă peste cap. Se întâmplă (sau mă întâmplu) să fie minunat în primele luni, apoi..
începi să dai vina unul pe celălalt pentru orice căcat, să te cerți, să fie tensiune din senin, să nu mai discuți despre probleme, până ce se petrece întâmplarea, catastrofa, inevitabilul. Discută, crede în iubire, ai încredere până la proba contrarie.
De ce suntem atât de înapoiați sentimental? De ce, dacă ne ințelegem la început, facem până la urmă ceva și futem tot?
Partea mea "preferată" e DE CE-ul permanent. De ce devine partenerul gelos fără motiv? De ce se pierde încrederea? De ce lăsăm grijile să ne afecteze relațiile cu cei din jur, când putem să le discutăm cu ei, cu cât mai mulți, poate unul vine cu o soluție inteligentă?! De ce ne gândim mereu numai la lucruri urâte? (nu am bani, nu sunt sănătos) când ne putem gândi la soluții și, oricum, gândirea negativă nu ne ajută cu nimic?! Problemele există pentru că le ajutăm să existe și pentru a fi rezolvate. Unele sunt mai grave dar ideea de bază e simplă. Dacă ai ce face, FĂ-O. Dacă nu, nu ai de ce să te gandești tot timpul la problema respectivă, nu?!
Faceți dragoste, povestiți, râdeți, vedeți un film bun, dansați, citiți, pictați, dormiți când sunteți obosiți... faceți orice vă place, vă face fericiți. Și a doua zi, luați-o de la capăt.
Cu toții avem probleme, ar fi o lume mult mai tristă dacă am vedea numai negativism în jurul nostru. Fă-ți timp pentru sinele tău, hrănește-ți sufletul și mergi mai departe, cu capul sus.
PRIETENIE
A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger. – Nichita Stănescu
Am inceput cu acest citat pentru ca astazi, prietena, sora, confidenta mea, Ana, mi-a spus "te iubesc mult de tot!!!! you're my angel!".
Nu simt ca merit aceasta titulatura, dar ma bucur ca o pot ajuta, chiar si cu un sfat.
Conceptul de prietenie e interpretat diferit de fiecare persoana. Eu ma consider norocoasa, pentru ca am trei prietene si surori pe care le iubesc extraordinar de mult si pe care stiu ca ma pot baza, orice ar fi. Pentru mine, un prieten inseamna o persoana in fata careia iti poti deschide sufletul fara sa te judece, la care sa apelezi cand ai nevoie fara sa existe teama ca te va refuza pentru ca tu stii ca sentimentele sunt reciproce si el stie ca ai face acelasi lucru pentru el daca ar fi nevoie, un om care te ajuta sa fii mai bun. Prietenii nu sunt obligati sa stie cand ai nevoie de ajutor pentru ca de asta sunt prieteni, sa te plangi la ei, sa le povestesti necazurile si se intampla de cele mai multe ori sa nu vrei decat sa te descarci chiar daca te descurci singur in rezolvarea lor.
Consider ca nu interesele comune te fac prieten cu cineva, ci amintirile, lucrurile prin care ati trecut si sufletul. Iti dai seama ca iti e prieten in momentul in care ai nevoie de el si te ajuta neconditionat. Iubesti o persoana pentru ceea ce e, pentru sufletul ei. O simti. Prietenul este persoana care te apreciaza pentru ceea ce esti si nu pentru ceea ce ai, ceea ce stii sau pentru felul cum arati.
Prietenii pot sa te dezamageasca uneori. Dar nu pentru ca vor, nu din rautate. Se intampla sa nu vina la majoratul tau, sa nu se intalneasca cu tine o perioada lunga de timp, sa nu te sune.. Dar te iubesc. Si regreta cand isi dau seama. Prietenii pot sa nu iti spuna ce simt pentru tine, sau cand o spun, poate suna superficial. Asta doar pentru ca le e teama sa isi exprime sentimentele. Pentru ca, atunci cand o spun pe bune, se emotioneaza mai tare decat tine.
Prietenii pot sa te ajute prin simpla lor prezenta sau prin vocea de la telefon. Te pot incarca cu energie pozitiva. Te pot ajuta sa treci peste dezamagirile in dragoste. Iti pot oferi un umar pe care sa plangi. Lavi, nu pot sa uit cand ai venit la mine in clasa a 12-a, dupa meditatii cu Seriful, cand ma certasem cu prietenul meu de atunci. Ai intrat in casa, m-ai strans in brate si am plans ca un copil. Apoi ne-am asezat si am vorbit si m-a ajutat extrem de mult lucrul asta. Si e doar un exemplu.
Prietenii fac lucruri marunte si minunate impreuna cu tine. Fie ca va uitati la TV impreuna, beti o sticla de vin, va plimbati, stati pe treptele unui muzeu si vorbiti, esti fericit pentru ca esti cu ei si te simti ca si cum ai facut ceva extraordinar. La sfarsitul zilei, pui capul pe perna zambind.
Acest citat l-am gasit intr-un eseu si nu cred ca putea fi descris mai bine acest concept: "Prietenia este atat de greu de descris in
cuvinte, incat te simti dezarmat in fata miilor de ganduri pe care le
nutresti fata de acest concept. Cu toate acestea, atunci cand te
gandesti la un prieten este imposibil sa nu constientizezi trainicia
acestei notiuni."
Prietenia este, în primul rând, pacea reciprocă și zborul spiritului pe deasupra amănuntelor vulgare. – Antoine de Saint-Exupery
Lavinia, Ana, Elena. Va iubesc din tot sufletul si sper sa imi fiti aproape toata viata!
Viata ideala ar arata cam asa...
Da, am o viata normala si nu as avea de ce sa ma plang, privind din afara. Am fost la gradinita, scoala, liceu, facultate particulara. M-au crescut bunicii, ca pe multi alti copii, pentru ca mama lucra sa ma poata intretine singura. Parintii mei au divortat dar am un tata extraordinar (te iubesc Nelutu). M-au ajutat sa ma mut singura desi aveau alte lucruri mult mai importante de facut cu banii. M-am angajat si am ramas in acelasi loc de 4 ani.
Se va produce o schimbare pe care sunt sigura ca o voi putea duce pana la capat, pentru ca nu asta e viata pe care mi-o doresc.
Trebuie sa recunosc ca initial postarea aceasta avea un aer mai pesimist, dar intre timp s-au intamplat niste lucruri.
Nu are rost sa vorbesc mai mult. Pe scurt, viata ideala pentru mine ar arata cam asa: calatorii in toata lumea, munca intr-un domeniu care sa imi placa (”Alege o profesie care îţi place şi nu va mai trebui să munceşti nicio zi din viaţa ta" - Confucius), prietenii alaturi, liniste, familie, descoperirea altor culturi, o casuta a mea cu gradina, foisor si balansoar :).
Work like you don’t need the money. Love like you’ve never been hurt. Dance like nobody is watching. – Mark Twain
