Despre iubirea matura
Astazi vorbim despre dragoste. Sau cum o vad eu in momentul
asta al vietii, dupa ce am cunoscut o persoana minunata, careia vreau sa ii
multumesc ca mi-a aratat unde gresesc si ce e important.
Cred ca fiecare varsta are modul ei de a iubi. In adolescenta
ne indragostim de aspectul fizic al unei persoane si putem ramane indragostiti
pentru mult timp. Fluturasi in stomac, totul roz.
Apoi crestem. Si facem multe greseli. Si ne cuplam cu multe
persoane nepotrivite. Dar, daca avem noroc, apare la un moment dat ACELA.
Vorbesc despre acel “the one” la care toate visam. Care le are pe toate, tot ce
ne dorim intr-un barbat. Si atunci realizezi ca tu nu esti tot ce isi doreste
el si ca la un moment dat e posibil sa il pierzi. Si asta iti rupe sufletul. Dar e una dintre cele mai frumoase perioade din viata ta.
E inteligent, al naibii de inteligent. Si sincer, cea mai
sincera persoana pe care am cunoscut-o. Si inalt. Si brunet. Si frumos. Are o
gandire sanatoasa, desi poate prea realista. De asta s-ar putea sa fugi la un
moment dat, pentru ca te scoate din bula ta de visare si copilarie nesfarsita.
Adevarul e ca ne-am indepartat de la valori, cu toata “evolutia”
si emanciparea asta. Ne-am indepartat de ceea ce conteaza cu adevarat: familia,
noi, calitatea vietii. Mergem in cluburi, avem relatii pasagere, punem poze pe
Facebook sa ne laudam. Dar ajungem acasa, intr-un apartament gol, unde e
mizerie, nu e mancare si nici nu avem chef sa rezolvam problemele astea,
preferand sa ne petrecem timpul cu prietenii sau distrandu-ne. E bine si asa,
pana la o anumita varsta. Dar apoi realizezi ca poate ai lungit-o prea mult.
Poate ca ai vrea o familie, un copil si nu stii in ce directie sa o iei. Poate le vrei acum pentru ca simti ca ai intalnit persoana potrivita, poate ca ele au fost mereu in tine. Poate ca le-ai mai simtit, la un moment dat, dar pare sa fi trecut o viata de atunci.
Dragostea nu trece prin stomac. Trece prin minte si prin
suflet. Se simte, dar se si gandeste. Pentru ca, daca doar o simti, e o
indragosteala de moment. In clipa in care realizezi ca omul de langa tine e tot
ce iti doresti si simti ca ai putea ramane o viata langa el, e dragoste. E
sincer, iti spune verde in fata lucrurile urate, ceea ce e mult mai bine decat
sa te minta frumos. E destept, nu exista subiect pe care sa il deschizi la care
sa nu aiba o rezolvare sau macar un sfat. E uman, iti vede partile cele mai
urate si, cu toate astea, ramane. Are grija de tine. Te inalta. Te simti
linistita in prezenta lui. Adori sa vorbesti cu el despre orice si observi
multe lucruri in comun. Cand faci dragoste cu el, ii vezi sufletul. Vezi si alti barbati. Ti se par atragatori, dar nici unul nu te atrage cu adevarat, stiind ce ai acasa.
Acum, scriind aceste randuri, imi vine sa zambesc de
fericire ca l-am intalnit, dar si sa plang la ideea ca ar putea pleca oricand. Ce
poti face in situatia in care vrei sa il tii langa tine? Sa te dai peste cap sa
il ajuti, sa ii arati cat inseamna pentru tine, sa ii fii nu iubita, ci
prietena in primul rand. Sa fii sincera. Sa fii tu.
Am ajuns la concluzia ca poate nu era asa rau pe vremea
bunicilor sau chiar a parintilor nostri. Am putea sa il asteptam pe “the one”
pentru a face dragoste pentru prima oara, cum am putea si sa facem dragoste
doar cu el, mereu. Sau nu il astepta, dar fii indragostita cand o faci. Desigur, trebuie sa fie o anumita compatibilitate. Femeile ar putea renunta la job pentru un an-2 pentru a sta
acasa sa aiba grija de copii, iar apoi sa isi continue cariera. Am putea si sa ne pastram casa curata, si sa
invatam sa coasem, sa gatim sau sa ne descurcam in orice situatie, cu ce avem
la indemana. Nu pentru barbati, ci pentru noi in primul rand.
Am stat de vorba cu bunica mea foarte mult in ultimul timp.
A fost o mama devotata, o doamna si o femeie de cariera. A fost mereu frumoasa si respectata. Mi-as dori sa fiu ca ea.
O relatie sanatoasa se bazeaza pe sinceritate, comunicare,
respect. Trebuie sa fii dispus sa fii influentat de persoana langa tine, daca o
simti si stii ca ceea ce spune, indiferent de cum o spune, e spre binele tau.
Atata timp cat singurul scop e ca tu sa devii cea mai buna varianta a ta, si nu o alta persoana. Ajutorul reciproc (prietenia de care vorbeam mai devreme) e un alt aspect
important, pentru ca o relatie de cuplu se intretine de dimineata pana seara si
de seara pana dimineata. Iar familia cu care vei ramane si cu care iti vei
petrece mai mult timp decat cu proprii parinti va fi formata din sotul tau, in
primul rand, si copilul caruia nu trebuie sa ii tai aripile si pe care sa il lasi,
cu inima deschisa, sa isi ia zborul cand simte sa faca asta.
Stiu ca am gresit inainte sa te cunosc, stiu ca ti-am gresit
si mai stiu ca sunt departe de a fi perfecta. Dar ce simt e sincer si din tot
sufletul. Nu vreau si nici nu pot sa influentez viitorul cu ce am scris aici.
Am facut-o doar pentru ca nu sunt in stare sa iti spun in fata toate lucrurile
astea. Esti o persoana minunata, iar daca te vei hotara vreodata sa ramai cu
cineva, fii sigur ca va fi cea mai fericita femeie din lume. Te iubesc. Si realitatea e doar intre noi. And
nothing else matters.
P.S.: Postarea asta nu e pentru toata lumea. Unele femei nu vor sa se marite sau sa faca copii. Nici eu nu voiam copii pana acum ceva timp. Nu e menita nici sa jigneasca pe cineva. E doar din mine, despre mine. Pe de alta parte, e un fel de scuza publica, pentru cel care imi e alaturi zi si noapte, fata de faptul ca, in unele momente de ratacire, m-am plans de comportamentul sau. E stiut ca povestim prietenilor mai ales cand ne supara ceva. Asta nu inseamna ca ei isi formeaza o parere plecand de la ce aud, fara a cunoaste persoana. Sper din tot sufletul ca nu e asa. Pentru ca nimeni nu il cunoaste ca mine.
P.S.: Postarea asta nu e pentru toata lumea. Unele femei nu vor sa se marite sau sa faca copii. Nici eu nu voiam copii pana acum ceva timp. Nu e menita nici sa jigneasca pe cineva. E doar din mine, despre mine. Pe de alta parte, e un fel de scuza publica, pentru cel care imi e alaturi zi si noapte, fata de faptul ca, in unele momente de ratacire, m-am plans de comportamentul sau. E stiut ca povestim prietenilor mai ales cand ne supara ceva. Asta nu inseamna ca ei isi formeaza o parere plecand de la ce aud, fara a cunoaste persoana. Sper din tot sufletul ca nu e asa. Pentru ca nimeni nu il cunoaste ca mine.
